dall' Italiano al Dialetto Bośàc'
Digitare una parola o una frase da tradurre in dialetto.
I póm dè Źapèl
I póm dè Źapèl
<<Poorèt chèl üsèl nàsüut èn catìva vàl >>
Cuminci iscé parché l'è davéra 'na vàl dè miséria, e Źapèl l'era a pegio; 'n magènch smentegàat dal Signóor.
Ò dìc' l'era parché adès l'eśìst nóma par via dè quai bàiti rèstadi en péni, 'l rèst l'è tüt derocàat, l'è stàc' maiàat dal bósch.
Quànca gióanotèl 'ndàvi iló, 'nséma al mè pà coli vàchi, al ghera ca gnàa l'acqua da bìif, e sé la ghera l'era ségn ca l'eva pioüut 'mbèlpóo.
Poesia... chè magia
Poesia che magia
POESIA ....CHÈ MAGÌA!
Scrìif poésìi al tè fa ca ignìi sciór,
gnè còma èn pascià gné còma n’evasór:
“carmina non dant panem” i diséva i Latìi,
… e òl poéta Orazio l’era ca ‘n matuchìi!
Però, àa sa l’è véra ‘sta lége de natüra,
mi ca la pinsiù la ciapi de giusta musüra,
me ‘n freghi e sa ‘l me vée èn mèet ‘na matocada
sùbet ciapi scià la pèna “compiuterizzada”!
Parché àa sa de sòldi ‘l te ‘n vée ca ‘n scarsèla,
sa te ghée la furtùna da fa-giò ‘na stòria bèla,
al pó sucédet còme a mì, èn dì al marcàat:
“Ma ti te sée chèl ca la póesia l’à publicàat
su Fesbuc ? Ma còma te sée brào e grant e bèl,
e ‘nteligènt, e càar, e dùls, e de bontà ‘n modèl”
… ca ti te rèstet a bùca vèerta, sénsa fiàat:
“Te pènset: ma chèl ca aróo cumbinàat?”
Sùbet dòpo, però, tùso de Fédro la rana,
te cumìncet a sgunfias còma ‘na damigiana,
la vanegglòria e la pansa li fa a gara a strabordàa
(… sperém, còma la rana, da miga sciopàà…):
te càminet mèz metro sùra la tèra, còma ‘n Sant:
e te pènset … de la mia famiglia sóo própi ‘l vant!
Fórsi àn ‘n quai miràcol ghe la fóo a fàa,
de chìi che fa ignìi smòrt àa ‘l Dóm de Milàa!
E sùbet dopo i mè farà uidìi àa ‘n talevisiù:
“Ecco chèl bèl Bòsac’ che sta al Tursciù,
còi cavéi fùlc e li gambi come pai de ‘na vigna” 1)
… e guai a chi de ótri ca sóta i baff i grigna!
… ma nòò, tranquìi, mi vè perduni tüc’,
béi e brüc’;
àa sa, ‘ntàat ca m’arée aplaudìit,
de sucùur pensarée: l’è própi rebambìit!
NOTE
1) Pai de ‘na vigna: lonch e rìc
lǜi
s.m.
luglio
'L piógiàt
L' AVARO
'L PIÓGIÀT
´N piógiàt là vendüut i sṍ bée e la fàc' s-cià 'n grànt gherù d'òr; lè 'ndàc' sènsa dìi negót a piacàl sóta téra, ma 'nséma, sènsa savìl, là piacàat àa ól sò cṍr.
'L pasàva iló ògna dì par controlàa, e´l fisàva coi ṍc’ la téra e 'ndèla sùa mèet 'l vidìva l'òr a lüsìi .
´N viláa, ǜü dól paés, 'l se 'ncòrgiüt de stà quistiù e là scavàat la téra, sènsa fàš idìi, e là pórtáat ià tǜt.
Quànca 'l piógiàt lè tornáat a controlàa, là idüut la téra muiüda e l'òr 'l gh'era ca pǜ; ilùra là cuminciat a óśàa e a strepàs i cavéi.
´N galantóm ca'l pasàva par càas de iló, là domandàat ´l mutìf e pò´l lghà dìc':
" Lamentèt ca, fàa ca de ti ´n óm 'nsürìt. Mèt al sò pòst 'n sàs e fà cǜnt de vìi sótráat l'òr ca te gharée 'l stèś tornacünt."
Móràl dela fàola: A chè 'l servìs ès sciór, con táac' sòldi, se pò se ca bùu de üsài ?
L'è iscé tégn ca l'è buu ...
è così taccagno che è capace di spaccare una lendine per levarsi il pidocchio
Caterina de la val
Caterina de la val, leva sü ca'l canta ‘l gàal
Canta ‘l gàal e la galina, leva sü ti Caterina
Caterina dal coral, leva sü ca 'l canta ol gàal
Canta ‘l gàal e la galina, leva sü ca l’e matina